ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique]. Vezi definitia »

dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”. Vezi definitia »

ENDOTORÁCIC, -Ă adj. din interiorul toracelui. (< fr. endothoracique) Vezi definitia »

TUBERCULÍNIC, -Ă adj. Referitor la tuberculină. [< fr. tuberculinique]. Vezi definitia »

DETECTIVÍSTIC, -Ă adj. De detectiv; detectivist. [Cf. germ. detektivistisch]. Vezi definitia »