conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni îm țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer. Vezi definitia »

FRUCTÁR, fructari, s. m. Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar. Vezi definitia »

SAR- v. sarco-. Vezi definitia »

VICECANCELÁR, vicecancelari, s. m. Persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană. – Vice- + cancelar (după fr. vice-chancelier). Vezi definitia »

SEPTUAGENÁR, -Ă, septuagenari, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care a împlinit vârsta de șaptezeci de ani sau are între șaptezeci și optzeci de ani. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. septuagénaire, lat. septuagenarius. Vezi definitia »