DIELÉCTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique) Vezi definitia »

ristíc (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. Tăciune, vopsea neagră, folosită în trecut ca fard. – Var. înv. răstic, rîstic. Tc. rastyk (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legătura cu sl. chvrastŭ (Conev 49) este îndoielnică. Vezi definitia »

VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique. Vezi definitia »

ORTOFÓNIC, -Ă adj. Care redă precis timbrul sunetului emis. [Cf. fr. orthophonique]. Vezi definitia »

NEMAGNÉTIC adj. v. HABITACLU (1). Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. [DEX '98] Vezi definitia »