ÓUTPUT s. n. 1. (Electron.) Ieșire (1). 2. (Inform.) Ieșire (2). [Pr.: áutput] – Cuv. engl. Vezi definitia »

SURDOMÚT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet). Vezi definitia »

TERAPEÚT² s. m. (ant.) nume dat călugărilor evrei din Egipt, care se pare că se trăgeau din esenieni. (< fr. thérapeute) Vezi definitia »

INDÚT s.m. Cel care servește la marile liturghii catolice pe diacon. [< lat. bis. indutus]. Vezi definitia »

ABSOLÚT², -Ă, absoluți, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restricții; nelimitat. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit în viitor, care reprezintă cunoașterea completă a lumii obiective. (În filozofia idealistă) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. Desăvârșit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus). Vezi definitia »