OSTIÓLĂ s.f. 1. (Bot.) Orificiu microscopic la frunze prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. (Geol.) Revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. [Pron. -ti-o-. / < fr. ostiole, cf. lat. ostiolum]. Vezi definitia »

RADIÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria emițătoare a acestuia; emitanță. (< fr. radiance) Vezi definitia »

DEJALÉNĂ s.f. Țesătură fină de bumbac, folosită pentru confecționarea cămășilor bărbătești, a bluzelor etc. [Pl. -ne, -nuri, var. dejalen s.n. / cf. engl. delaine]. Vezi definitia »

lámă (láme), s. f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama. Vezi definitia »

SACÚLĂ s.f. (Anat.) Formațiune saciformă de dimensiuni mici; rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc. ♦ Una dintre încăperile urechii interne. [Var. sacul s.n. / < fr. saccule, cf. lat. sacculus – sac mic]. Vezi definitia »