FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauțiune, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală. Vezi definitia »

AUTOCÁMERĂ s. f. cameră de luat vederi pivotantă, montată pe o mașină. (< auto² + cameră) Vezi definitia »

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace. Vezi definitia »

saloántă, saloánte, s.f. (reg.) sitar. Vezi definitia »

BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală. Vezi definitia »