Definita cuvantului flanc
FLANC s. n. 1. extremitate laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă. ♦ din ~ = dintr-o parte; în ~ (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă. ◊ fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu flanc
ștóspanc, ștóspancuri, s.n. (reg.) rindea de geluit doage. Vezi definitia »
OBLẤNC, oblâncuri, s. n. Partea de dinainte a șeii, mai ridicată și încovoiată. – Din sl. oblonkŭ. Vezi definitia »
verbúnc s.n. (reg.) hora recruților austromaghiari (în trecut, în Ardeal). Vezi definitia »
FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfâțișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc. Vezi definitia »
pânc, pâncuri, s.n. (reg.) 1. sezon, vreme, timp. 2. (fig.) dispoziție sufletească, stare de spirit, toană. Vezi definitia »