TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant. Vezi definitia »

aghiotant, aghiotanți s. m. (intl.) 1. hoț începător 2. complice la o crimă Vezi definitia »

găleánt, găleánți, s.m. (reg.) dichici (unealtă de cizmărie). Vezi definitia »

OCCIDÉNT s.n. Apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei; țările sau popoarele aflate în acest spațiu. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occident, lat. occidens]. Vezi definitia »

CVINT- Element prim de compunere savantă cu sensul de „cinci”, „de cinci ori”. [Var. chint-, cuint-. / < lat. quintus]. Vezi definitia »