PARADÍS, paradisuri, s. n. Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai¹; eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. Vezi definitia »

PÚBIS s. n. 1. os pereche care formează partea anterioară a bazinului, la oameni. 2. regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). (< fr., lat. pubis) Vezi definitia »

PRECÍS, -Ă I. adj. 1. exact; determinat; fix. 2. lămurit, clar, limpede. II. adv. cu precizie. (< fr. précis, lat. praecisus) Vezi definitia »

BARTALIS [bɔrtɔliș], János (1893-1977, n. Apata, jud. Brașov), poet maghiar din România. Lirică de inspirație bucolică („Versuri alese”, „Deși vine primăvara”, „Timpule, nu fugi!”). Vezi definitia »

DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. Vezi definitia »