pleásnă, plésne, s.f. (pop.) 1. șfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorbă usturătoare, sarcastică. 5. fiecare dintre cele trei curelușe înguste cu care se încheie cureaua la cioareci, prinse în trei catarame. 6. șuviță de păr. 7. fir de in sau de cânepă. 8. (reg.) disc sau verigă pusă pe osia roții căruței, pentru a apăra de frecare. 9. bucată mică, așchie, țandără desprinsă dintr-un lemn. 10. (la pl.) mătreață. 11. (la pl.) boală de copii; afte, stomatită. 12. stâncă, piatră gata să se despice într-o mină; crăpătură în stâncă. 13. insectă care trăiește în locuri întunecate; șvab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul din capete; câinele-babei. Vezi definitia »

ÁVĂ¹ s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. Vezi definitia »

CICATRÍCULĂ s. f. 1. cicatrice mică. 2. disc mic care închide nucleul femel al oului. 3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a pețiolului. (< fr. cicatricula) Vezi definitia »

TETRAGRÁMĂ s. f. 1. nume din patru litere. ◊ grup de patru litere. 2. portativ de patru linii, în sec. XI. (< it. tetragramma) Vezi definitia »

JACHÉTĂ s. f. haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă, până aproape de genunchi. ◊ haină femeiască pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. (< fr. jaquette) Vezi definitia »