HERMENEÚTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik. Vezi definitia »

ANGLÍSTICĂ s. f. Studiul limbii, culturii și civilizației engleze. – Din engl. Anglistics. Vezi definitia »

smiárță, smiárțe, s.f. (reg.) ființă pipernicită; stârpitură, miarță. Vezi definitia »

CLOCEÁLĂ, cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. – Cloci + suf. -eală. Vezi definitia »

PROMENÁDĂ s. f. plimbare. ◊ loc de plimbare. (< fr. promenade) Vezi definitia »