PORCÁR, porcari, s. m. Persoană care păzește (și îngrijește) porcii (1). [Var.: (pop.) purcár s. m.] – Porc + suf. -ar. Cf. lat. porcarius. Vezi definitia »

CURVÁR, curvari, s. m. (Pop.) Afemeiat. – Curvă + suf. -ar. Cf. v. sl. kurŭvari. Vezi definitia »

LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua”, qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire. Vezi definitia »

STAȚIONÁR, -Ă I. adj. 1. care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ◊ care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (despre un mediu fluid, un câmp de forțe) care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru îngrijirea bolnavilor. 2. mică navă staționată într-un post care supraveghează respectarea regulilor de navigație, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius) Vezi definitia »

protospătár, protospătári, s.m. (înv.) comandant general al oastei, în special al călărimii (în orânduirea feudală). Vezi definitia »