RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire. Vezi definitia »

NOTÓRIU, -IE adj. Cunoscut, știut de toți. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus – cunoscut]. Vezi definitia »

DEPRECATÓRIU, -IE adj. (Ret.; despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. [Pron. -riu. / cf. fr. déprécatoire, lat. deprecatorius]. Vezi definitia »

COMPROMISÓRIU, -IE adj. în legătură cu un compromis. ◊ clauză -ie = clauză a unui contract prin care cele două părți se angajează a supune arbitrilor eventualele contestații. (<fr. compromissoire) Vezi definitia »

BATÍU s. n. 1. construcție de metal care formează legătura dintre un motor, o mașină etc. și fundație. 2. cadru pe care se montează mecanismele mașinilor-unelte. (< fr. bâti) Vezi definitia »