HETERONOMÍE s. f. (fil.) principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o derivă din rațiuni externe. ◊ situație, acțiune caracterizată prin faptul că este guvernată nu de legi proprii, ci de legi situate sau impuse din afară. ◊ caracterul a ceea ce este heteronom. (< fr. hétéronomie) Vezi definitia »

FOTOMICROSCOPÍE, fotomicroscopii, s. f. Înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. – Din fr. photomicroscopie. Vezi definitia »

CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. – Din fr. carrosserie. Vezi definitia »

Bíblie (cartea de bază a creștinismului) (Bi-bli-e) s. propriu f., art. Bíblia, g.-d., art. Bíbliei Vezi definitia »

ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio. Vezi definitia »