Definita cuvantului heteronomie
HETERONOMÍE s. f. (fil.) principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o derivă din rațiuni externe. ◊ situație, acțiune caracterizată prin faptul că este guvernată nu de legi proprii, ci de legi situate sau impuse din afară. ◊ caracterul a ceea ce este heteronom. (< fr. hétéronomie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu heteronomie
ANOSTÍE, anostii, s. f. (Rar) Lucru plictisitor. – Din anost + suf. -ie. Vezi definitia »
CROITORÍE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie. Vezi definitia »
ARMONÍE s. f. 1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ◊ parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ♦ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »
INCRÉȚIE s.f. (Med.) Secreție glandulară care rămâne în interiorul organismului; secreție endocrină; incret. [Var. increțiune s.f. / < fr. incrétion]. Vezi definitia »
cotáie, cotắi, s.f. (reg.) căldare mare de fiert apa. Vezi definitia »