CONDÚCȚIE s.f. Fenomenul trecerii căldurii sau a curentului electric prin corpuri; conductibilitate. [Gen. -iei. / cf. fr. conduction]. Vezi definitia »

PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation]. Vezi definitia »

NOMOGRAFÍE s. f. 1. tratat despre legi. ◊ știință a legilor. 2. ramură a matematicii care studiază construirea și utilizarea nomogramelor. (< fr. nomographe) Vezi definitia »

IZOLÍNIE s. f. linie ce unește punctele în care o mărime are aceeași valoare. (< germ. Isolinie) Vezi definitia »

SCATOFILÍE s. f. coprofilie. (< fr. scatophilie) Vezi definitia »