Definita cuvantului cuvântător
cuvântător, cuvântători s. m. (intl.) 1. procurator. 2. avocat.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântător
PRONATÓR, pronatori, adj., s. m. (Anat.) (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. – Din fr. pronateur. Vezi definitia »
ALEATÓR, -OÁRE adj. v. aleatoriu. Vezi definitia »
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. Vezi definitia »
vânătór s. m. pl. vânătóri Vezi definitia »
CAPSATÓR s.n. Instrument pentru capsarea hârtiilor. ♦ Dispozitiv folosit în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor, ale placardelor etc. [< capsa + -tor]. Vezi definitia »