OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. Vezi definitia »

DOCÉNT, docenți, s. m. 1. (În alte țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În țara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germ. Dozent. Vezi definitia »

MOMÉNT s.n. 1. Clipă, secundă, scurt interval de timp. ◊ De moment = de scurtă durată; efemer; moment muzical = piesă instrumentală înrudită cu impromptuul. ♦ Situație în timp a unui fapt, a unei întâmplări etc. ♦ Schiță restrânsă la maximum, cultivată la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă. 2. Ocazie, circumstanță (prielnică). 3. Mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe. [Cf. fr. moment, lat. momentum]. Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă adj. cu caracter de concert. ◊ simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral. (<fr. concertant) Vezi definitia »

CVADRÁNT s. m. 1. ♦ pătrime din circumferința unui cerc. 2. instrument de precizie dintr-un sfert de cerc gradat, pentru măsurarea unghiurilor. 3. organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc de mărimea unui cvadrant (1). (< fr. quadrant, lat. quadrans) Vezi definitia »