MEFÍTIC, -Ă, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urât; puturos, fetid, pestilențial. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique. Vezi definitia »

HOLOFRÁSTIC, -Ă adj. (Despre limbi) În care o gândire, o frază se exprimă printr-un singur cuvânt. [< fr. holophrastique, cf. gr. holos – întreg, phrasis – frază]. Vezi definitia »

naméstnic¹, naméstnici, s.m. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească); mandatar. Vezi definitia »

PARATÍFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paratifos; (despre microbi, bacili) care provoacă paratifosul. (< fr. paratyphique) Vezi definitia »

sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »