PROZODÍE s. f. parte a poeticii care studiază versificația sub raportul structurii versurilor, al accentelor și cantităților vocale din vers. (< fr. prosodie, lat., gr. prosodia) Vezi definitia »

ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.: rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie. Vezi definitia »

ENTOSCOPÍE s. n. examen al capilarelor retinei proprii. (< fr. entoscopie) Vezi definitia »

PEDONOSOLOGÍE s. f. (Med.) Studiu al bolilor caracteristice copilăriei. – Din fr. pédonosologie. Vezi definitia »

INTITULÁȚIE s. f. parte a unui formular diplomatic, formulă în protocolul inițial, care precizează titlurile și calitățile autorului actului scris. (< fr. intitulation) Vezi definitia »