DISCRÉȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere]. Vezi definitia »

ESTEZIOLOGÍE s. f. (Psih.) Studiu al fenomenelor senzoriale. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. esthésiologie. Vezi definitia »

PARARITMÍE s. f. parasistolie. (< fr. pararythmie) Vezi definitia »

CATEXIE s. f. (În psihanaliză) Învestirea unui obiect, persoană, idee sau act cu o semnificație emoțională pozitivă sau negativă, ceea ce în plan comportamental se manifestă ca atracție și, respectiv, ca respingere. Vezi definitia »

BIOMETRÍE s.f. Metodă de cercetare a fenomenelor biologice prin măsurători efectuate asupra ființelor vii. [< fr. biométrie, cf. gr. bios – viață, metron – măsură]. Vezi definitia »