NEGÁȚIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofică care reflectă acțiunea permanentă, complexă de schimbare a calității obiectelor și proceselor în cadrul mișcării universale. ♦ Judecată, propoziție care neagă ceva (declarând nevalabilă legătura dintre mai multe noțiuni). ♦ Semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ♦ Cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. [Gen. -iei, var. negațiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation]. Vezi definitia »

ZOONIMÍE s.f. Ansamblul numelor de animale [art. zoonimía, g.-d. zoonimíi, art. zoonimíei] Vezi definitia »

HIGROFILÍE s. f. însușire a organismelor higrofile. (< fr. hygrophilie) Vezi definitia »

OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio) Vezi definitia »

PROCESOMANÍE s. f. mania de a intenta (nejustificat) procese (2). (< engl. procesomania) Vezi definitia »