Definita cuvantului conurbație
CONURBÁȚIE s. f. Formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici. – Din fr. conurbation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conurbație
PSEUDOPOEZÍE s. f. falsă, pretinsă poezie. (< it. pseudopoesia) Vezi definitia »
známie (reg.) (-mi-e) s. f., art. známia (-mi-a), g.-d. art. známiei; pl. známii, art. známiile (-mi-i-) Vezi definitia »
XEROFAGÍE s. f. Regim de alimentație vegetariană care are la bază alimente uscate, seci. – Din fr. xérophagie. Vezi definitia »
NEFROLITOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a rinichiului pentru extragerea calculilor din bazinet. [Gen. -iei. / < fr. néphrolithotomie]. Vezi definitia »
JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia. Vezi definitia »