ORFEVRĂRÍE s. f. meșteșugul confecționării obiectelor fine de ornament din metale prețioase, din piele etc. ◊ obiectele lucrate prin acest meșteșug. ◊ comerț cu obiecte fine de aur și argint. (< fr. orfèvrerie) Vezi definitia »

LEUCEMÍE s.f. (Med.) Boală a organelor producătoare de leucocite, caracterizată prin înmulțirea anormală a acestor globule; leucocitemie; leucoză. [Pron. le-u-, gen. -iei. / < fr. leucémie, cf. gr. leukos – alb, haima – sânge]. Vezi definitia »

TIPOLOGÍE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie. Vezi definitia »

PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. Vezi definitia »

EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie. Vezi definitia »