OROGRAFÍE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie) Vezi definitia »

PSIHIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile psihice, în scopul tratării și prevenirii lor. (< fr. psychiatrie) Vezi definitia »

ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie. Vezi definitia »

GLACIÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de intensă dezvoltare a ghețarilor pe regiuni întinse ale Pământului, care a avut loc din precambrian până în cuaternar; perioada glaciară. [Pron. -ci-a-. / < fr. glaciation]. Vezi definitia »

HIALOFOBÍE s. f. teamă patologică de obiecte de sticlă. (< engl. hyalophobia) Vezi definitia »