năstáfă s.f. sg. (reg.) fata-pădurii. Vezi definitia »

NEÎNDEMẤNĂ s.f. (Înv.) Situație nefavorabilă, stare rea; ananghie. ◊ Expr. A fi la neîndemână = a se afla într-o situație critică, a fi la strâmtoare. Vezi definitia »

NEOBOSEÁLĂ s. f. (Rar) Hărnicie (deosebită), zel (susținut). [Pr.: ne-o-] – Ne- + oboseală. Vezi definitia »

CÍSTRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, folosit în secolele XVI-XVII. [< fr. cistre]. Vezi definitia »

DIGRÁMĂ s. f. (lingv.) grup de două caractere, de două litere care reprezintă un singur sunet. (< fr. digramme) Vezi definitia »