plentív, -ă, adj. (înv.) tânguitor. Vezi definitia »

CONSTRUCTÍV, -Ă, constructivi, -e, adj. Care construiește sau care servește spre a construi ceva. ♦ Care ajută la îmbunătățirea unei activități, a unei opere pozitive și folositoare etc. – Din fr. constructif. Vezi definitia »

ADHORTATÍV s. n. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn. (< germ. Adhortativ) Vezi definitia »

VEGETATÍV, -Ă adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe și părți ale plantelor, exceptând organele de reproducere sexuală. ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo]. Vezi definitia »

RECAPITULATÍV, -Ă adj. Care recapitulează; pentru recapitulare; (p. ext.) rezumativ. [< fr. récapitulatif]. Vezi definitia »