TINCTÚRĂ s.f. Medicament lichid obținut prin dezvoltarea unor substanțe (extrase din plante) în alcool sau în eter. ♦ (Fig.) Nuanță, culoare, coloratură. [< lat. tinctura, cf. fr. teinture]. Vezi definitia »

părítă, păríte, s.f. (reg.) praștie. Vezi definitia »

CONTRAARCATÚRĂ s. f. (arhit.) șir de arce mici, în același plan vertical și având cheile tangente la intradosul unui arc mai mare. (< fr. contre-arcature) Vezi definitia »

ETNOSEMIÓTICĂ s. f. studiu etnologic al simbolurilor și semnificațiilor relative la obiecte, evenimente și acțiuni. (< etno- + semiotică) Vezi definitia »

HIPNONARCÓZĂ s. f. narcoză obținută prin hipnoză. (< germ. Hypnonarkose) Vezi definitia »