chimíță s.m. (pop.) 1. numele diavolului. 2. găgăuță, prostălău. 3. bufon, măscărici. Vezi definitia »

MANÉVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre. Vezi definitia »

CRIOTÉHNICĂ s. f. ansamblul tehnicilor de producere și utilizare a temperaturilor foarte joase. (< fr. cryotechnique) Vezi definitia »

PIGMENTOGENÉZĂ s.f. Procesul fiziologic de formare a pigmenților. [Cf. lat. pigmentum – pigment, gr. genesis – naștere]. Vezi definitia »

TARANTÉLĂ s.f. 1. Dans popular italian, originar din Taranto, cu ritm vioi; melodia acestui dans. 2. V. tarantulă. [Pl. -le. / < it. tarantelle, cf. Taranto – oraș în Italia]. Vezi definitia »