CONSUBSTANȚIALÍSM s.n. Doctrină care susținea consubstanțialitatea lui Dumnezeu și a lui Iisus Cristos. [Cf. fr. consubstantialisme]. Vezi definitia »

ENANTIOMORFÍSM s. n. enantiomorfie. (< fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism) Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s. n. 1. curent în artă, literatură și arhitectură care reînvie anumite trăsături ale clasicismului. 2. tendință de reîntoarcere la principiile și formele muzicii (pre)clasice. (< fr. néo-classicisme) Vezi definitia »

TURCÍSM s. n. cuvânt, expresie împrumutate din limba turcă. (< turc + -ism) Vezi definitia »

EXCLUSIVÍSM s.n. Refuz categoric de a ține seama de părerile, de ideile altcuiva, de a veni în contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme]. Vezi definitia »