RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură. Vezi definitia »

MINITELECOMANDĂ s. f. mic aparat pentru declanșarea funcționării unui tv., alarma unei agenții diplomatice etc. (< mini¹- + telecomandă) Vezi definitia »

COSTIȘOÁRĂ, costișoare, s. f. (Rar) Costiță. – Coastă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

SUBERÍNĂ s.f. Substanță organică făcând parte din compoziția suberului. [< fr. subérine]. Vezi definitia »

BIIODÚRĂ s. f. sare cu două molecule de iod. (< fr. biiodure) Vezi definitia »