REMÓRCĂ s. f. 1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ a fi la ă (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. (< fr. remorque) Vezi definitia »

strigătură, strigături s. f. (intl.) sentință judecătorească. Vezi definitia »

popârdă s.f. (reg.) 1. om leneș. 2. câine. 3. fată obraznică și guralivă. 4. (fig.) gură (organ al vorbirii). 5. reproș, dojană, ocară. 6. (fig.) om mic de statură; popenchi, popândoc. Vezi definitia »

CONTRABUTERÓLĂ s.f. Piesă metalică, cu o scobitură sferică la unul din capete, servind la fixarea în scobitură a capului unui nit. [< fr. contre-bouterolle]. Vezi definitia »

GLETÍERĂ, gletiere, s.f. Unealtă formată dintr-o placă dreptunghiulară de oțel cu mâner de lemn sau plastic, folosită la aplicarea unui strat de glet peste tencuială. – Din germ. Glätt[putz]. Vezi definitia »