ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ. Vezi definitia »

LOGATRÓN s. n. dispozitiv electronic în radiologie, care permite accentuarea contrastului filmelor, în cursul copierilor, pe cale automată, pentru a le face mai ușor interpretabile. Vezi definitia »

ALVEOLÓN s.n. (Med.) Punct craniometric situat la suprafața posterioară a alveolelor maxilare. [< fr. alvéolon]. Vezi definitia »

AEROFÓN, -Ă adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii. (< germ. aerophon) Vezi definitia »

PERLÓN s. n. Fibră textilă din polimer sintetic, de tipul relonului; material textil confecționat din această fibră. – Din germ. Perlon, fr., rus. perlon. Vezi definitia »