trúdă (-de), s. f. – Muncă grea, strădanie, efort. Sl. trudŭ „muncă” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 424; Conev 66), cf. sb., cr. trud. – Der. trudi, vb. (a se obosi, a se strădui, a munci din greu), din sl. truditi „a chinui”; trudnic, adj. (obositor, epuizant), din sl. trudĭnikŭ; trudelnic, adj. (trudnic, obositor), rar. Vezi definitia »

SINERGÍDĂ s. f. fiecare dintre cele două celule haploide ale sacului embrionar situate deasupra oosferei. (< fr. synergide) Vezi definitia »

ASPERGILÓZĂ s.f. Boală cauzată de dezvoltarea aspergilului în organismul omului și al animalelor. [< fr. aspergillose]. Vezi definitia »

PEHBLÉNDĂ s.f. Oxid natural de uraniu care conține și radiu în cantități mici. [< fr. pechblende, germ. Pechblende]. Vezi definitia »

AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian, mai greu decât aerul, care se menține în aer datorită mișcării lui de înaintare. Avionul, elicopterul, reactorul etc. sunt aerodine. Vezi definitia »