ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țândără s. f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra. Vezi definitia »

coșáră, coșáre, s.f. (reg.) coș, coșniță, coșarcă. Vezi definitia »

BILÉTĂ s. f. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă. (< fr. billette) Vezi definitia »

ÁURĂ s. f. 1. aureolă (5). 2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică. (< lat., fr. aura) Vezi definitia »

șuprícă s.f. (reg.) tiv, tighel. Vezi definitia »