stol (-luri), s. n. – 1. (Înv.) Coloană de soldați în ordine de mers sau de bătaie. – 2. Grup de păsări. – 3. Mulțime, grămadă, gloată, partidă. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. REW 8276). – Der. stoli, vb. (a reuni, a grupa, a pune în ordine). Vezi definitia »

BRÍSTOL s.n. Carton alb, lucios, de calitate foarte bună, din care se fac copertele cărților și cărțile de vizită; (p. ext.) carte de vizită. [< fr. bristol, cf. Bristol – oraș în Anglia]. Vezi definitia »

APÓSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (În religia creștină) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar creștin de la începutul creștinismului. 2. Adept și propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual creștin, cuprinzând fapte atribuite Apostolilor (I 1) și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și comunități. – Din sl. apostolŭ. Vezi definitia »

NAFTÓL, naftoli, s. m. Substanță cristalizată, insolubilă în apă, cu miros caracteristic, extrasă din naftalină, întrebuințată ca materie primă în industria coloranților și farmaceutică. – Din fr. naphtol. Vezi definitia »

TIÓL s.m. Alcool sau fenol sulfurat; tioalcool. [Pron. ti-ol. / < fr. thiol]. Vezi definitia »