REZIDÉNȚĂ s. f. 1. reședință. 2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2). (< fr. résidence, germ. Rezidenz) Vezi definitia »

hârcă bătrână expr. (peior.) femeie bătrână, urâtă și rea. Vezi definitia »

LOZÍNCĂ s.f. Formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate. ♦ Placardă cu o astfel de chemare. [< germ. Losung]. Vezi definitia »

METRÍTĂ, metrite, s. f. Inflamare acută sau cronică a uterului. – Din fr. métrite. Vezi definitia »

REGÁLĂ¹, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal². Vezi definitia »