MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

AGLOMERATÓR s. n. instalație pentru aglomerarea minereurilor. (< fr. agglomérateur) Vezi definitia »

COLOR²(I)-, -COLÓR elem. „culoare”. (<fr. color/i/-, -colore, cf. lat. color) Vezi definitia »

pămânciór, pămâncioáre, s.n. (pop.) pământuleț. Vezi definitia »

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator. Vezi definitia »