BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière. Vezi definitia »

ciurcă², ciurci, s.f. (reg.) caná (la butoi), cep. Vezi definitia »

MENÁDĂ s. f. 1. bacantă. 2. (fig.) femeie exaltată, furioasă. (< fr. ménade) Vezi definitia »

mấglă², mấgle, s.f. (reg.) 1. bețișor de măsurat bârnele în pereți. 2. sfeșnic de lemn. Vezi definitia »

SECHÉLĂ s. f. 1. tulburare funcțională sau organică în urma unei boli, intervenții chirugicale etc. 2. (fig.) urmă, urmare. (< fr. séquelle, lat. sequela) Vezi definitia »