PÁNUS s. n. 1. vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formarea de țesut conjunctiv. 2. adenită nesupurantă. (< fr. pannus) Vezi definitia »

TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus]. Vezi definitia »

BALÁNUS ({i}; {s} lat. balanus „id.”) s. m. (ZOOL.) Gen de crustacee cu cochilia în formă de trunchi de piramidă, care trăiesc fixate pe stîncile litoralului și pe cochiliile moluștelor. În Marea Neagră trăiește specia Balanus improvisus. Vezi definitia »

VÍRUS, virusuri, s. n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase; p. ext. toxina acestui agent. ♦ Fig. Sursă a unui rău moral. [Pl. și: (m.) viruși]. – Din fr., lat. virus. Vezi definitia »

ABRITTUS, oraș în Moesia inferioară, întemeiată în sec. 1 d. Hr. de romani. Aici, în 251, armatele conduse de Decius au suferit o grea înfrîngere din partea goților, conduși de Kniva. Distrus de avari și slavi în sec. 6. Azi Razgrag (Bulgaria). Vezi definitia »