ACROMATÍSM s.n. 1. Lipsa aberației cromatice. 2. Proprietate a unui sistem optic de a nu descompune raza de lumină în culorile ei componente. [Cf. fr. achromatisme]. Vezi definitia »

ORTOSTATÍSM s. n. poziție verticală a corpului uman. (< fr. orthostatisme) Vezi definitia »

ORGANICÍSM s. n. 1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. 3. teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. (< fr. organicisme) Vezi definitia »

ANTAGONÍSM s. n. 1. contradicție antagonistă; rivalitate. 2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe. 3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți. (< fr. antagonisme) Vezi definitia »

DIMORFÍSM s. n. 1. Proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două forme deosebite. 2. Existența a două forme distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale (în funcție de sex, de sezon etc.). – Din fr. dimorphisme. Vezi definitia »