MELÍC s. n. (Reg.) Nărav, obicei prost (la animale). Ex.: spunem că un cal are melic, atunci când lovește cu piciorul, când mușcă sau când, înhămat fiind, se sperie de obiectele care-i apar în raza vizuală, devenind greu de controlat. Termenul este frecvent folosit în satele de pe valea Vâlsanului, județul Argeș. Vezi definitia »

MIDRIÁTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă midriaza. (< fr. mydriatique) Vezi definitia »

ANACÍCLIC, -Ă adj. (despre versuri) cu sens citit de la început sau de la sfârșit. (< fr. anacyclique) Vezi definitia »

TEBÁIC, -Ă adj. care conține opiu. (< fr. thébaïque) Vezi definitia »

HERMENEÚTIC, -Ă adj. Referitor la hermeneutică, de hermeneutică. [Var. ermeneutic, -ă adj. / < fr. herméneutique]. Vezi definitia »