DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia]. Vezi definitia »

PROGERÍE s. f. atrofie cutanată congenitală, însoțită de calviție totală, la copii în primele luni de viață. (< fr. progérie) Vezi definitia »

PARADOXOLOGÍE s. f. tratat despre paradoxuri. (< fr. paradoxologie) Vezi definitia »

-CHEIRÍE elem. cheir(o)-. Vezi definitia »

BIOSCOPÍE s. f. observare a proceselor vitale; studiul vieții pe bază de observații. (< engl. bioscopy) Vezi definitia »