INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

APIFITOTERAPÍE s. f. terapie cu extrase din plante și produse apicole. (< api- + fitoterapie) Vezi definitia »

MONAHÍE¹ s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie. Vezi definitia »

CLOVNERÍE s. f. număr de clovn; bufonerie. (< fr. clownerie) Vezi definitia »

iasomíe (iasomíi), s. f. – Mic arbust cu flori albe parfumate (Iasminum officinale). – Var. iasmin, (înv.) asmonie. Mr. iasemin. Ngr. γιασεμί sau γιασομμί (Roesler 593; DAR), din tc. per. yasemin; var. din germ. Jasmin. După Lokotsch 942, Tiktin și Ronzevalle 174, din tc. Vezi definitia »