VEZÍCĂ, vezici, s. f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peștilor în formă de pungă, dezvoltat din intestin și umplut cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea în apă etc. – Din lat. vesica. Vezi definitia »

scormocílă, s.m. (reg.) persoană (mai ales copil) care scotocește, manifestând o curiozitate exagerată. Vezi definitia »

ARIERGÁRDĂ s. f. (sub)unitate militară care se deplasează în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. (< fr. arrière-garde) Vezi definitia »

cîblă (cîble), s. f. – Vadră, măsură de capacitate pentru grîne, folosită în Mold. (sec. XV-XVIII) și egală cu o găleată sau patru ferdele. Sl. kŭbilŭ, din germ. Kübel (DAR). – Der. cîbărit, s. n. (dijmă în cereale și fructe). Vezi definitia »

EXOSERÓZĂ s. f. proces de reacție cutanată în eczemă caracterizat prin introducerea de lichid care disociază mai întâi celulele epidermei, iar apoi formează vezicule. (< fr. exosérose) Vezi definitia »