BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba. Vezi definitia »

îndărăptătúră, îndărăptătúri, s.f. (înv.) retragere în dezordine. Vezi definitia »

NEADERÉNȚĂ, neaderențe, s. f. 1. Lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + aderență (după engl. non-adherence). Vezi definitia »

CATODOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență care se produce prin bombardarea unei substanțe cu electroni. (< catod + luminescență) Vezi definitia »

PARAFÉRNĂ s. f. avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. (< ngr. parapherna) Vezi definitia »