trătádă, trătáji, s.f. (înv.; mai ales la pl.) abecedar. Vezi definitia »

BISÉRICĂ, biserici, s. f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult (creștin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocăi; b) p. ext. a îmbătrâni. A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) fi corect, cinstit. Câți iepuri la biserică = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanța cuvenită convențiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea creștinilor care țin de același cult. Biserica ortodoxă. – Lat. basilica. Vezi definitia »

RISÓLĂ s.f. Prăjitură din aluat în formă de semilună sau rotundă, prăjită sau coaptă și umplută cu diferite compoziții. [< fr. rissole]. Vezi definitia »

cârjáncă, cârjánce, s.f. (pop.) plătică mică. Vezi definitia »

CALEÁSCĂ s. f. v. caleașcă. Vezi definitia »