grániță (gránițe), s. f. – Frontieră, hotar. – Mr. graniță. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; cf. Gáldi, Dict., 177). – Der. grănicer, s. m. (paznic de frontieră); grăniceresc, adj. (propriu grănicerilor). Vezi definitia »

Vârșă de dimensiuni mici cu împletitura deasă și vârșogul îngust in care se prind numai peștii mici Vezi definitia »

șấtiță, șấtițe, s.f. (reg.) vas de bucătărie. Vezi definitia »

CARICATÚRĂ s. f. 1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative). 2. (fig.) imitație nereușită, denaturată. (< fr. caricature, it. caricatura) Vezi definitia »

mustícă s.f. (reg.) rumeguș de lemn. Vezi definitia »