INDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. II. s. n. 1. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. 3. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. ◊ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații. 5. substanță care determină inducția (3). (< fr. inducteur) Vezi definitia »

posăitór, posăitóri, s.m. (înv. și reg.) persoană care îi vaccinează pe alții. Vezi definitia »

dixtuór (-tu-or) s. n., pl. dixtuóruri Vezi definitia »

NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + îndurător. Vezi definitia »

STRIDÓR s.n. (Liv.) Sunet aspru, ascuțit. ♦ Respirație șuierătoare. [< fr. stridor, cf. lat. stridor – șuierat]. Vezi definitia »