JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ◊ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ◊ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ELECTROCHIRURGÍE s. f. chirurgie prin folosirea curenților electrici. (< fr. électrochirurgie) Vezi definitia »

MONODÍE s.f. Monolog liric în tragediile antice grecești. ♦ Stil muzical bazat pe simpla succesiune a sunetelor melodiei; cântec executat pe o singură voce. [Gen. -iei. / < fr. monodie, cf. gr. monodia < monos – unic, ode – cântec]. Vezi definitia »

MALNUTRÍȚIE, malnutriții, s. f. (Livr.) 1. Subnutriție (1). 2. Subnutriție (2). Din fr. malnutrition. Vezi definitia »